Cum pot salva bunicii BREAZA!?

          Punctul de plecare l-au constituit rezultatele referendumului. Toată lumea ştia că Breaza are ~20.000 de locuitori ori rezultatele au spus altceva: 16.000! Cum s-a ajuns la această scădere de 25%? Simplu: printr-un spor natural negativ (naşteri mai puţine decât decesele). De ce? Pentru că segmentul care se ocupă de reproducere (20-40 de ani) neavând locuri de muncă în Breaza a migrat spre alte zone! Atâta timp cât Breaza nu va putea oferi populaţiei active surse de existenţă (salarii) nu vom putea ţine tinerii în Breaza. În acest ritm nu numai că oraşul îmbătrâneşte dar se şi depopulează! Cum nimeni nu poate gândi o localitate fără locuitori şi un buget fără contribuţii şi implicit contribuabili soluţia ar reprezenta-o ,,colonizarea'' Brezei! Adică să aduci oameni din afară care să asigure o viaţă economică şi o funcţionare normală a administraţiei publice locale. Dar, aceşti oameni nu trebuie să aibă nevoie de locuri de muncă deoarece tu, oraş nu poţi să le asiguri şi, atunci, îţi aminteşti că singurii care nu au nevoie de loc de muncă dar au venituri sunt ... pensionarii! Am ajuns la soluţia ,,colonizării în valuri''! Primul val l-ar constitui aceşti pensionari care ar avea motive pentru a alege Breaza:  prelungirea vieţii şi o bătrâneţe liniştită în oraşul cu cel mai curat aer din Europa (dupa Davos-Elveţia), localitatea recomandată de specialişti pentru tratarea afecţiunilor cardiovasculare, pulmonare, neuropsihice, reumatismale... Un oraş plin de verdeaţă, o localitate idilică, fără existenţa unor indivizi certaţi cu legea (a se vedea statisticile fenomenului infractional), cu oameni maturi care vin din urmă cu idei novatoare dar normale şi nu singulare (construirea unei clinici private necesară monitorizării stării sănătăţii şi organizarea unui complex de activităţi menite să ridice gradul de socializare al locuitorilor). Un oraş cu o piaţă imobiliară atractivă (locuinţe de ~ 50.000 euro faţă de apartamentele din Bucureşti deţinute de aceste persoane care au valori de ~70.000 euro), cu o piaţă alimentară mai ieftină şi cu linişte, pace şi respect! Aceşti pensionari vor face fericiţi nişte proprietari de imobile (vânzătorii locuinţelor), vor deveni plătitori de taxe şi impozite locale şi vor deveni clienţi consumatori ai reţelei comerciale din Breaza! Cum în mare măsură pensionarii sunt şi bunici, următorul val al colonizării l-ar constitui nepoţii! Populaţia activă (vârsta a II-a, părinţii) cu domiciliul şi serviciul preponderente în capitală, trebuind să alerge după bani, nu vor avea timpul necesar creşterii copiilor (după concediul de maternitate aceştia având ~2-3 ani) şi ar trebui să angajeze o bonă. Dar bona trebuie plătită, bona nu se ocupa non-stop de copii şi bona poate să nu relaţioneze eficient cu micuţii! Ajung părinţii noştri la concluzia că, cea mai indicată bonă, cea mai dezinteresată bonă (şi care mai scoate ea, bani din buzunar), bona care pune şi suflet este ... bunica! Bunica de la Breaza, acolo unde sunt veveriţe, pisoi şi căţeluşi, unde este aer curat şi nu există tramvaie, trolee, praf şi stress! Ajung micuţii la Breaza şi se umplu grădiniţele şi şcolile generale (din discuţiile avute, părinţii sunt în mare măsură dispuşi să-şi lase copiii la Breaza până la intrarea la liceu) şi cresc vânzările firmelor din Breaza iar străzile sunt animate şi vesele! ,,Oraşul bunicilor şi al nepoţilor'', oraşul veseliei, oraşul în care îţi petreci copilăria şi oraşul care-ţi prelungeşte viaţa- Breaza!! Ce se întâmplă la sfârşit de săptămână!? Vine cel de-al treilea val: părinţii, cei care de-abia aşteaptă să-şi vadă copiii şi părinţii sau socrii (tot părinţi!)! Şi deja vorbim de turism, căci astfel reunite, familiile vor ieşi la plimbare şi oraşul va trebui să răspundă acestui aflux de consumatori! Pentru azi ajunge! Scenariul nu s-a terminat!!!!! PE CURAND!