BREAZA NOASTRĂ! Spargeţi tiparele!

Cred că e bine să avem mândrie locală cu deschidere spre lume, şi că numai prin efort comun, idei expresive, imaginaţie, energie de a întruchipa proiecte noi se poate ieşi dintr-o zonă a cenuşiului, a conformismului, comodităţii, din neîncrederea în viitor. Din nefericire, există o solidaritate negativă a celor care se grăbesc să demoleze înainte de a încerca să construiască, să pună ceva în loc. Şi, sigur că e mai uşor să stai pe margine, să bagatelizezi nişte bune intenţii, să le cobori în ridicol, să le dizolvi în derizoriu. Pare mai interesant, mai "cool". Dar vechiul nostru nărav de a lua totul peste picior, de a face băşcălie de orice, oricine, la fiece pas, este unul care se întoarce împotriva noastră. E păgubos, contraproductiv. Ca şi obositul obicei de a face haz de necaz. Riscăm astfel să rămânem multă vreme de acum înainte spectatori la propriul destin. Or, nimic nu este dat pentru totdeauna. Realitatea o facem noi, oamenii. Iar aceasta se poate schimba şi îmbogăţi şi în măsura în care vedem mai departe, şi visăm cu ochii deschişi! Sunt şi visuri realizabile, iar visul este un motor al progresului, faţă de gândirea plată, strict realistă, sărăcitoare. Sau nihilistă, de-a dreptul. Sunt prea multe formule negative despre România şi oamenii ei, fantezia noastră adjectivală e mult mai bogată în rele decât în bune. În fond, fiecare ne construim mental România noastră, Breaza noastră, în cazul de faţă. De ce să nu depăşim clişeele, stereotipiile de gândire, obsesiv repetate de unii, corul lamentaţiilor cum că nu se poate, şi să încercăm să credem în posibilitatea schimbării. Închei cu vorba humuleşteanului, cum că: "N-ar fi rău să fie bine", să ne fie şi bine, într-un final.